 |
Performanța lui nu se oprește aici. Și la
matematică a obținut o notă mare la examenul național — 9,50, iar în
cursul anului a fost olimpic la Istorie, fiind unul dintre cei mai buni
absolvenți de gimnaziu din județul Bacău.
''Locuind, în prezent, în satul Verșești, comuna Sănduleni, el nu a
făcut meditații, obținând performanțele școlare doar printr-o voință
uimitoare și o tenacitate pe care nu am mai întâlnit-o vreodată", a
declarat, pentru AGERPRES, Gabriela Chievici, cea care, în prezent, se
îngrijește de Kevin și de fratele său mai mic, Marius, în vârstă de 11
ani, și el primul din clasă la învățătură.
''Le-a fost foarte — foarte greu. Kevin doar înțelegea vag câte ceva,
dar nu știa să scrie și să citească. Toate notițele și le lua în
japoneză, apoi venea acasă, le traducea și le rescria în limba română.
Efectiv ca un elev de clasa întâi'', a afirmat Gabriela Chievici.
Astfel, ceea ce la început părea de neimaginat s-a întâmplat și în doar trei ani cei doi frați au devenit premianți.
Cu media generală de 9,37 obținută pe durata studiilor gimnaziale,
Kevin a fost admis elev la Colegiul ''Vasile Alecsandri'' din Bacău,
specializarea științe socio-umane.
''Doresc să devin un bun istoric, dar să și pot contribui, mult și
eficient, la cunoașterea mai bună, reciprocă, a românilor cu japonezii.
Am stabilit, prin intermediul profesorului meu de istorie, o relație cu
studenții secției de limbi orientale de la Universitatea din Iași și voi
merge la un simpozion. Apoi, voi încerca prin tot ceea ce am să
contribui la întârirea relațiilor bilaterale la nivel de tineret", a
precizat, pentru AGERPRES, Kevin Kashiwazaky, născut într-o familie
mixtă româno-japoneză, dar care, la fel ca fratele său, nu cunoștea
deloc limba română. Marius ar vrea să devină biolog marin.
Destinul familiei celor doi copii s-a schimbat brusc pe 11 martie
2011, când la Fukushima s-a înregistrat cel mai mare seism din istoria
Japoniei, cu o magnitudine de 9 pe scara Richter, urmat de un violent
tsunami și o explozie la centrala nucleară din localitate. În urma
dezastrului, peste 20.000 de oameni au murit sau au fost dați dispăruți,
iar peste 160.000 au fost evacuați din localitate și din zonele
învecinate ca urmare a riscului ridicat de radiații. Printre ei s-au
aflat și frații Kevin și Marius Kashiwazaky, care, împreună cu mama lor,
despărțită cu puțin timp înainte de dezastru de soțul său japonez,
locuiau la mai puțin de 200 de kilometri de Fukushima.
Având asupra lor doar strictul necesar, cei trei s-au îmbarcat
într-un avion militar românesc, beneficiind de faptul că aveau dublă
cetățenie, japoneză și română, și au ajuns, ajutați de deputatul
Valerian Vreme, în satul băcăuan Verșești, unde Maria avea o soră, pe
Gabriela Chievici.
Kevin și Marius auziseră despre România doar din ce le povestea mama
lor. ''Venirea în România a fost ca o binecuvântare, deși niciunul
dintre noi doi nu știa românește, deoarece mama lucra și nu prea avea
timp să stea de vorbă cu noi. (...) Ne-am acomodat foarte repede în
România, cel mai mult impresionându-ne faptul că aveam multă libertate,
mult spațiu, multă verdeață. Ne mișcam și jucam în voie. În Japonia nu
puteam să mergem unde voiam, totul era foarte strict. Acolo, în Japonia,
în șase clase, eram peste 750 de elevi și profesori și totul era foarte
rigid, aproape mecanic. Practic, eram niște roboți. Apoi, am văzut
pentru prima oară animalele și păsările de curte mișcându-se liber. Ne
fascinau până și banalele gâze", spune Kevin.
La școala din Verșești, cei doi copii, după ce au repetat un an
pentru echivalarea claselor, și-au continuat studiile, în trei ani
ajungând primii din școală.
Pentru familia copiilor, problemele nu s-au terminat. Nu au 9.000 de
lei pe care ar trebui să-i achite pentru transportul efectuat în urmă cu
trei ani din Japonia în România, deși, inițial, toată lumea știa că
avionul cu care veniseră era gratuit, pus la dispoziție de stat din
considerente umanitare pentru refugiați.
Cum nu avea nicio sursă de venit, Maria Chievici a plecat, de curând,
la muncă în Spania, de unde le trimite copiilor rămași acasă bani, dar
nu crede că va putea să achite curând datoria pe care acum statul român
i-o pretinde.
''O datorie pe care, cel puțin moral, cred că au plătit-o deja copiii
ei, prin seriozitatea, devotamentul și rezultatele deosebite obținute
de aceștia, rezultate pe care, cu siguranță, niciun român nu le-ar fi
obținut în Japonia într-un timp așa de scurt. Văzându-i cât sunt de
serioși la învățătură, cât de inteligenți, responsabili și umani
misiunea mea este o plăcere, chiar dacă mă doare că nu le pot oferi ceea
ce merită", a subliniat Gabriela Chievici, mătușa minorilor, cea care,
în lipsa mamei, se îngrijește de soarta copiilor.
AGERPRES/(AS — autor: Cornel Cepariu, editor: Georgiana Tănăsescu)
